O carte...

                       

    Poate nu sunt multi dintre voi care sa fi auzit, in trecere, de autorul Daniel Goleman. Deschid acest articol pt una din cartile sale, 'Inteligenta emotionala' (exista pe piata si in traducerea limbii noaste materne) pe care o recomand, macar din curiozitate.
Sa purcedem prin cativa pasi a unei analize asupra acestei carti:
'Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revolutie uluitoare in psihologie prin analiza importantei covarsitoare a emotiilor in dezvoltarea personalitatii umane.Studiul sau ne arata cum , atunci cand ne intelegem sentimentele, situatia in care ne aflam devine mai limpede.'
Intotdeauna incolteste intr-un 'sertar' al mintii impulsul de a analiza (cel putin in al meu:) )
Sunt de acord in primele randuri..iar acum urmeaza:

'Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macina familia si societatea.'
Aici nu mai sunt de acord,in totalitate. O sa iau in brate 'dreptul la libera exprimare' si o sa astern propria-mi opinie. Trebuia totusi mentionat tipul bolii/bolilor ce ne-ar putea afecta familia, pt ca ea primeaza in fond si la urma urmei. Aici e un minus,zic eu. Voi da cu presupusul prin faptul ca persoana in cauza,care a scris randul de mai sus (pus intre ghilimele) se referea strict la afectiuni ale creierului si nu al vreunui organ uman, iar asta trebuia sa fie subinteles de catre cititor.Depresia este o boala.Cine e vinovatul?Familia sau societatea? Voi raspundeti aici..

Sa facem cunoscut publicului larg termenul de INTELIGENTA EMOTIONALA (EQ) , pe langa cel binecunoscut ca fiind IQ (intelligence quotient=coeficientul de inteligenta). Traducerea e de prisos,nu?
Acum nu stiu daca fac bine, asternand cateva remarci pe aceasta tema,pe langa alte milioane din toata lumea. Ideea e ca autorul a deschis calea unei psihologii ce acorda un interes egal (IQ) si inteligentei emotionale (EQ), lucru pe care il aprob in mare masura.Gasesc ca isi are o importanta chiar mai mare in dezvoltarea fiecarui individ,pe parcursul vietii..pastrarea individualitatii pe parcursul vietii...la ce bun un IQ impresionant,peste medie, daca nu i se poate atribui si un EQ pe aceeasi masura, daca nu isi poate stapani singur acel echilibru interior, daca nu isi poate controla sentimentele,impulsurile(aici intra si autodisciplina) ...daca nu e in stare sa-si imbunatateasca inteligenta emotionala o persoana cu un IQ ridicat,sa zicem,....personal,compatimesc acel om.
Depinde de fiecare individ pana la urma si de prioritatile fiecaruia in viata ce i se asterne in fatza,de cum vrea sa o traiasca..caci,pana la urma,cu totii vom avea acelasi final,dar CUM va fi acest final?